Skip to main content
GDPR ISTERIA

Isteria GDPR – pledoarie pentru moartea butonului de cookie

Cred că și voi sunteți exasperați de zecile de e-mailuri pe care le primim în ultimile zile, în care ni se spune cât de în siguranță sunt datele noastre personale, începând cu ziua de mâine. Sper să fie așa, deși experiența ne-a arătat că serverele sunt sparte sau pică la greu, că hackerii nu dorm niciodată și că bazele de date cu e-mailuri și informații sunt vândute în continuare mai mult sau mai puțin legal.

Cele mai hilare sunt acele e-mailuri de reconfirmare a abonării la newsletter. Am primit și eu cu zecile și în acest fel nu am făcut decât să mai cern abonările pe care nu mi le mai doresc sau pe care nu le-am făcut deloc. Nimeni nu cere nimănui acest lucru, cu atât mai mult Uniunea Europeană, prin noul regulament GDPR. Asta nu dovedește după părerea mea decât dorința de confirmare a unei abonări la newsletter inexiste. De ce ai avea nevoie de o confirmare a abonării când aceasta a fost făcută benevol și atâta timp cât în newsletter există clar obțiunea dedezabonare ?

În altă ordine de idei mi-am pus și eu ideile în ordine și am explicat în politica mea de cookie-uri ce sunt de fapt acest sperietori, ce informații colectează ele de fapt și cum mă ajută pe mine să furnizez informația pe care o preferi chiar tu.

Am mai scris o pagina scurtă despre ce fac eu cu e-mailurile voastre, lucru care poate vă interesează la un moment dat.

Și în ultimul rând am conceput niște scurți temeni de folosire a informațiilor de pe blog. Și cu asta am terminat o seară care la început mi s-a părut pierdută, dar care s-a dovedit folositoare.

Am găsit după ceva teste și un plugin de WordPress care  a instalat acel minunat buton care îți cere acceptul ca eu să folosesc cookie. Buton care evident că mie mi se pare foarte enervant când îl văd pe toate site-urile și pe care acum UE mă obligă să îl am și eu. Nu văd de ce primul lucru pe care îl vezi la mine pe blog ar trebui să fie un buton care să îți explice cum reușesc eu să îți furnizez conținut cât mai aproape de preferințele tale.

Da paginile de care am vorbit și pe care le-am scris în seara asta cred că sunt utile celor care chiar vor să știe cum reușesc aceste cookie-uri să mă ajute în munca mea de a scrie pe acest blog informație care chiar să te intereseze.

Da este adevărat că îmi place să scriu pe blog, dar în același timp, îmi plac și comisioanele pe care diverse site-uri sunt dispuse să le plătească ca să recompenseze munca mea. Tot acest proces de urmărire a vănzărilor pe care le generez nu ar fi posibil fără aceste cookie-uri, care vouă chiar nu vă dăunează în nici un fel, în schimb mie îmi asigură o relație civilizată cu clienții mei.

Până la urmă aceste cookie-uri nu îmi spun cum vă numiți, unde stați, ce faceți prin casă sau alte aberații de genul ăsta.

NU

Prin intremediul lor eu pot afla informații cum ar fi:

  • numărul de accesări ale fiecărui articol
  • numărul de click-uri pe linkuri
  • ce linkuri au fost accesate preferențial
  • browser-ul pe care îl folosiți
  • dispozitivul pe care îl folosiți – mobil sau fix
  • țara de unde accesați blogul meu
  • ce ați căutat în motorul de căutare când ați ajuns pe un articol de-al meu
  • ce motor de căutare ați folosit
  • numărul de vizitatori care vin din rețelele sociale
  • numărul de vizitatori care vin din reclamele AdWords pe care le plătesc

Sunt informații despre comportamentul vostru online care mă ajută să furnizez articole cât mai apropiate de preferințele voastre.

Aceste cookie-uri intermediază a relație win-win. Și eu și voi suntem mult mai bine informați cu ajutorul lor.

Sper că am lămurit un pic mai pe înțelesul tuturor ce este cu aceste cookie-uri.

Sper că în curând vor înceta aceste nesfârșite e-mailuri gdpr-related.

Sper că ai înțeles de ce nu trebuie să apeși butonul de respingere a cookie-urilor și …

Sper în moartea rapidă a acestui buton.

Asta depinde numai de educația noastră pe care acum încerc să o îmbogățesc și eu.

Photo by G. Crescoli on Unsplash

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.

Articole din categoria IT&C

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.

Pesti rosii de iaz

Cum îngrijesc eu peștii de iaz

Acum vreo 7 ani am cumpărat 5 carași roșii de iaz de la Hornbach. Prin urmare cresc acești pești de suficient de multă vreme ca să pot da niște sfaturi. Între timp s-au înmulțit și acum am peste 30.

Cum am costruit iazul ?

Iazul meu nu este mare. Are în jur de 5 mp și probabil vreo 3 mc de apă. Adâncimea maximă este de 80-100 cm. Am săpat o groapă în două trepte, cu pereții destul de teșiți, pe care i-am acoperit cu nisip pentru a proteja folia de PVC. Folia am așezat-o peste nisip. Am pietre pe fudul iazului și în jurul lui.

Pe pietrele de pe fund am așezat o pompă simplă de recirculare apă. Pompa este foarte utilă pentru oxigenarea apei, mai ales pe timp de vară. Iarna menține apa neînghețată în jurul iei. Evident în cazul în care temperaturile de afară nu sunt foarte scăzute mult timp. Este foarte fiabilă. Merge încontinuu de când am luat-o.

Am mai luat foarte multe plante de două tipuri. Unele le-am plantat afară și se apleacă deasupra iazului. Celelalte sunt plante de apă și le-am așezat pe fundul iazului. Astea sunt în special plante cu flori – nuferi, stânjenei și alte plante cărora nu le știu numele. Toate le-am luat de la Hornbach. Rolul acestor plante este multiplu. Protejează și hrănesc peștii. Pot să îi las săptămâni întregi fără hrană și nu au nici o problemă. Oxigenează apa. Cănd frunzele lor mor formează un mâl care se adaugă la habitatul natural pe care am încercat să îl creez.

 

Sfaturi întreținere iaz

Așa cum spuneam mai sus am încercat să creez un habitat cât mai natural pentru pești. În acest fel îi pot lăsa fără mâncare foarte mult timp. Asta în cazul în care plec de acasă mai multe săptămâni. I-am lăsat așa chiar și o lună întreagă și nu a fost nicio problemă.

Apa din iaz trebuie schimbată cel puțin de două ori pe vară. O golesc cu o pompa de genul ăsta. Mie mi-au murit câțiva pești anul trecut și nu am știut de ce. Tot mureau întruna și nu știam cauza. Am schimbat apa și au încetat să mai moară. Se pare că atunci când este foarte cald afară se formează multe bacterii care le mănâncă tot oxigenul. În acest caz trebuie împrospătată apa treptat în două trei tranșe, fără a scoate toată apa odată. Când schimb apa peștii rămân în apă prin urmare nu o scot pe toată niciodată. Important este să rămână mâlul de pe fund. În el se prin rădăcinile plantelor și așa cum am spus asigură un mediu cât mai natural pentru pești.

Nu adaug nici un fel de substabțe chimice în iaz. De genul celor care limpezesc apa de exemplu. Vara apa se tulbură foarte mult dar așa este normal pentru un mediu natural. Iarna este limpede și poți admira peștii în voie.

Pompa de care vorbeam trebuie să funcționeze tot timpul, mai ales pe timp de vară.

Începând cu lună noiembrie peștii hibernează și nu le mai dau hrană deloc. Tot ceea ce am grijă să fac este să am mereu o copcă prin care să pătrundă oxigenul la ei. }ncep s[ ]i hranesc de abia prin mai.

Sfaturi îngrijire pești

Dacă întrețineți iazul așa cum am făcut eu, creând un mediu cât mai natural pentru pești, puteți să nu îi hraniți deloc. Eu le mai dau mâncare mai ales vara. Folosesc un fel de mâncare expandată la sac tot de la Hornbach. Am incercat si cu fulgii astia mai ales în perioadele reci, dar nu le place. Am pomenit de multe ori de acest magazin cu toate că nu mă plătesc să scriu acest articol :). Pur și simplu am găsit acolo tot ce mi-a trebuit pentru iazul meu.

Peștii s-au înmulțit foarte mult în primii ani. În ultimul timp se pare că au dezvoltat un instinct de conservare și nu se mai înmulțesc. Cred că din cauză ca sunt prea mulți pentru dimensiunea iazului. Am tot încercat să mai dau din ei dar nu am găsit pe nimeni dispus să îi îngrijească.

Foarte interesant este că atunci când s-au înmulțit au ieșit în tot felul de culori și modele de pești, foarte diferite de ce am cumpărat eu.

Iazul este o adevărată oază pentru alte animale sălbatice, mai ales vara. Vin broaște și am văzut și șerpi de apă. O grămadă de păsărele vin să bea apă sau să se îmbăieze. Mai beau și cânii mei apă. Așa că nu sunt foarte îngrijorat în privința lor, când plec mai mult de acasă. A fost o alegere bună să-l construiesc. Așa cum l-am găndit nici nu necesită foarte multă îngrijire, dar este un colț superb în grădina mea.

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.

Cadou baiat de 15 ani

Cadou baiat 15 ani

Ieri nepotul meu a implinit 15 ani. M-am hotarât să caut singur cadoul pentru ziua lui, fără să recurg la vechea și ușoara stratagemă de a-l întreba pe el ce vrea de ziua lui. Pentru că îl cunosc destul de bine și petrecem destul de mult timp împreună aș zice că nu este o sarcină grea.

Știu că în perioada asta își dorește jocuri pe noua consola PS4, dar idea asta mi-a furat-o bunica. Așa că m-am gândit ce folosește el mai mult și mai mult … căștile. Sarcina nu este ușoară pentru că are deja câteva perechi, fie din acelea mici care se bagă în ureche, fie dintr-acelea de gaming cu microfon.

Îi iau o pereche de căști fără fir, m-am gândit. După ceva timp de studiu am renunțat. Marea majoritate se deconectează destul de des de la telefon și oricum el umblă mereu cu căștile pe ureche și telefonul la îndemână pentru că schimbă foarte des piesele pe care le ascultă. Așa că nici din acest punct de vedere niște căști fără fir nu-și găseau rostul.

Iî iau atunci niște căști cu fir dar pentru că mai are câteva și vreau să fie un cadou special îi iau niște căști premium … mă gândesc. Caut și, ce să vezi ? Căștile premium pot costa și peste 1.300 de lei. Cam scump pentru un puști de 15 ani.

Izolez 3 dintre cele mai bune mărci de căști – Bosse, Beats, Skuldady. Le-am așezat chiar în ordinea prețului și a calității zic eu. De primele nu mă pot apropia pentru că sunt din gama de preț descrisă mai sus. Citesc despre a doua și a treia marcă. Petrec cam 2 ore în fața monitorului și mă decid până la urmă la modelul On-ear Beats EP by Dr. Dre. Cele 26 de review-uri sunt în marea lor majoritate foarte laudative. Se pare că sunt niște căști premium la care sunetul se aude excelent. Le cumpăr online. Ajung în ultima clipă, chiar de ziua lui, cu câteva ore înainte de petrecere, pentru că pe aici a nins mult și totul merge mai greu în asemenea situații.

Cadou baiat 15 ani – misiune îndeplinită

Reacția a fost peste așteptări. Este bătaie pe ele. Se aude mai tare ca în club, îmi spune soră-mea. Se pare că nepotul este așa de încântat de ele că nu le mai dă la nimeni. Am nimerit-o, de data asta. Trebuie să recunoașteți că este destul de greu să o nimerești cu un cadou. Indiferent de destinatar. Trebuie să cunoști bine persoana și nici atunci nu ești 100% sigur de reușită.

Spor la cadouri !

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.

3 întâmplari de Bobotează

Afara sunt 12 grade. Neobişnuit. Superb şi relaxant.

Am deja 12 kilometrii parcurşi cu bicicleta printr-un Bucureşti vesel, leneş, parcă pregatit şi el de Sărbătoarea Bobotezei.

Prima întâmplare

M-am revăzut cu artistul plastic Maria Cioată, o veche cunoştință.

Am pus la cale o şedință foto pentru lucrările ei care încă se mai află la Galeria Orizont. Nu va fi o şedință foto uşoară, însă îmi plac provocările. Sper să-i placă fotografiile rezultate.

A doua întâmplare

L-am cunoscut pe meşterul Surucel Ionel care restaurează topoare vechi. Este un tip fain cu care am stat un pic de vorbă pentru că avem aceeaşi pasiune cu biciclitul.

Am luat de la Ionel un topor de spart lemne care are peste 100 de ani şi provine din Austria. Sunt sigur că o să mă slujească foarte bine, mulți ani.

Puteam să iau unul mai ieftin, din fibră de sticlă, fabricat în serie de o maşină foarte eficientă, probabil chinezească.

Am preferat unul încărcat de energie şi trecut prin mâna unor meşteri, nu printr-o maşină. Aşa ințeleg eu conceptul de slow life.

Sper că mulți dintre cei ce citesc aceste rânduri să aleagă lucrurile făcute temeinic, făcute să dureze. Vreau să mă înconjor de lucruri care să nu expire peste 6 luni.

A treia întâmplare

Am luat apă sfințită de la Biserica Dobroteasa. Va recomand să treceți pe aici. Pe lângă faptul că este monument istoric şi arată superb, oamenii de aici m-au impresionat.

Întotdeauna oamenii sfințesc locul.

Trei bărbați te aşteptau în fața bisericii, cu căni şi pâlnii, să-ți toarne apă sfințită din trei butoaie mari. Alături găseai şi busuioc.

Impresionant de simplu şi frumos gestul lor.

Scriu acest articol pe o banca, la soare, în fața Ateneului Român. Mă odihnesc după cei aproape 18 kilometrii de biciclit. Soarele mă încălzeşte dulce.

Am ajuns la Gara Băneasa, locul unde las deobicei maşina. Cei aproape 23 de km de biciclit se simt plăcut în pocioare.

Strazile zumzăie ispititor de motociclişti.

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.