Skip to main content

Satul nu moare, se transformă

De mai mult de 25 de ani îmi petrec Crăciunul în acelaşi loc, un mic sat din Oltenia.

Anul ăsta, mai mult ca niciodată am realizat că nimic nu mai seamănă cu Crăciunul de acum 20-25 de ani.

Scriu acest text pe bancă, la poartă. E soare şi celelalte bănci de la poartă sunt goale.

Tresar destul de des, întrerupt fiind de bubuiturile petardelor … ilegale.

Pe stradă nu mai trec tinerii ca odinioara în grupuri, grupuri. Trec doar maşini multe, ieftine, scumpe, cu număr de Bulgaria. Căruțe trec din ce în ce mai rar.

Colindătorii au venit după bani şi au furat becul din față.

Noaptea nu se mai aud pocnitori. Bubuie în schimb boxele la discotecă.

Pe stâlpi sunt anunțuri cu locuri de muncă în străinătate.

Se cumpără teren la greu. Prețul hectarului s-a înzecit.

A deschis la Profi. Vin maşini să facă aprovizionarea. Oamenii intră, ies şi nu mai stau de vorbă.

Se întorc acasă. Au cablu, satelit, internet. De ce ar mai sta de vorbă ? Afli mult mai multe de la Pro TV.

Am primit doar o singură vizită anul ăsta. Unchiu’ a trecut pe la noi în drum spre acelaşi supermarket.

Nu am vizitat pe nimeni dar am văzut 7 filme în trei zile.

La biserică bate toaca, dar la slujbă nu va fi nimeni.

A trecut popa cu Crăciunu’. Şi-a luat banii şi s-a dus mai departe.

Satul nu moare, se schimbă.

Foarte repede, în rău, în bine … rămâne de văzut.

Daca vrei sa afli ce mai scriu aboneaza-te la newsletter.

Leave a Reply