Skip to main content
Lacul Moara Vlasiei

Tură superbă de bicicletă în apropiere de București

Toamna asta pe 3 noiembrie am reușit, în sfârșit, să completez un circuit de bicicletă pe care tot încerc de ceva timp să-l închid.

powered by EndomondoWPlogo

Tura este exclusiv de mountain bike și se desfășoară 90% în afara drumurilor asfaltate. Din păcate nu puteți încerca această tură pe vreme ploioasă sau iarna când temperaturile sunt crescute așa cum este ziua în care scriu acest articol. Poate mai îngheață pământul în curând sau la primăvara, după ce se termină cu ploile prin aprilie-mai, sigur găsiți o zi potrivită.

Tura are aproape 22 de km, este de dificultate medie spre ușoară și nu pune mari probleme. Totuși nu este de începători. Nu ai foarte mult de urcat sau de coborât însă este o porțiune de vreo 300 de m, unde eu cel puțin am mers cu bicicleta la mână.

Încep tura de pe malul lacului Moara Vlăsiei. Vin aici cu bicicleta pe mașină, deși locuiesc destul de aproape, dar nu-mi place deloc să merg pe asfalt, cu toate mașinile pe cap. Punctul de plecare se poate vedea în workout-ul de Endomondo de mai sus.

Lac Moara Vlăsiei

După câteva sute de metri pe o ulița a satului, tura intră imediat în pădure și cărarea șerpuiește mai mult pe malul lacului. Această porțiune de traseu este chiar marcată cu buline albastre. Probabil că face parte din nenumăratele concursuri de profil ce au loc foarte des prin zonă. Observați că nu am încercat să cosmetizez fotografia de mai sus. Îmi pare rău că frumusețea de peisaj este stricată de peturile lăsate de pescari.

După câțiva kilometrii prin pădure am traversat lacul pe un stăvilar spre dreapta și am continuat pe drumul de pământ de pe cealaltă margine a lacului opusă pădurii. Că să nu ratezi aceste treceri mai bine instalează aplicația Endomondo și urmează traseul meu. Îți va fi mult mai ușor așa.

După încă câțiva kilometrii drumul iese în șoseaua asfaltată pentru a traversa primul braț al lacului Căldărușani. Am trecut rapid pe lângă intrarea la Mănăstirea Căldărușani și am ajuns la a doua limbă a lacului Căldărușani. Totul se desfășoară tot pe asfalt dar porțiunea nu are mai mult de 1 km. Apropo, dacă nu ai văzut Mănăstirea Căldărușani nu strică un popas aici.

Am pornit către stânga pe malul acestei a doua limbi de lac. Pe partea stângă este lacul și pădurea pe dreapta un câmp foarte pitoresc un pic vălurit. La un moment dat drumul de pământ o ia brusc la dreapta către altă limbă de pădure. Locul este pustiu și dacă nu faci zgomot sigur vei da de animale sălbatice. Eu am întânit mereu căprioare, fazani, vulpi și altele.

Am urmat acest drum o perioadă dar am văzut niște oameni în pădure care se plimbau și m-am dus către ei cu gândul că urmează un drum pe acolo. Așa și era. Am intrat în zona neexplorată până acum și totul arată neatins și superb.

Ajung în singura zonă mai puțin accesibilă unde pădurea este tăiată și mă îndrept pe jos, de data asta, pentru că zona este răscolită de utilaje de tăiat pădurea, către o fermă pe care o zăresc la marginea autostrăzii București-Ploiești.

De la fermă pornesc către mine câțiva câni ciobănești destul de fioroși, dar sunt chemați la loc de ciobani. Mă rog sunt obișnuit cu astfel de întâlniri și de obicei mă folosesc de bicicletă ca să mă apăr. O folosesc fie de pavăză, fie de obiect contondent chiar.

Tot de la fermă pornește un drum de macadam ce trece printr-un sat de țigani aciuați în niște case ce aparțineau probabil lucrătorilor de la drumuri. Țiganii sunt pașnici și chiar mă îndrumă pe ce drum să o iau înapoi către Moara Vlăsiei.

Drumul este chiar listat pe Google Map, dar nu prea cred că poate fi parcurs cu mașina. Mă rog, eu am avantajul bicicletei care poate trece cu ușurință pe el. Având în vedere că am intrat din nou în pădure totul este perfect.

După încă câțiva kilometrii închid circuitul și adaug victorios încă o tură superbă pe care o voi parcurge de multe ori de acum încolo. Ultima porțiune se desfășoară tot pe asfalt, pe una din ulițele satului Moara Vlăsiei.

____________________________________________________

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Origini Dan Brown recenzie

De ce nu mi-a plăcut romanul Origini al lui Dan Brown

Origini Dan BrownOrigini

Autor: Dan Brown

Roman Thriller

Editura Rao

600 pagini

39 lei

Cumpara

 

Nu vreau sa par ipocrit și să enunț un titlu șocant gen cancan sau wowbiz, dar chiar nu mi-a plăcut romanul acesta.  Nu contest calitățile remarcabile de scriitor de romane thriller ale lui Dan Brown. Origini este un roman extrem de ancorat în realitatea actuală în care internetul aduce în câteva zile audiențe de sute de milioane, în care live-ul pe facebook poate fi foarte periculos și crimele comandate pe dark web sunt o realitate. Ca toate celelalte romane ale lui Dan Brown și acesta din urmă este foarte bine și temeinic documentat. O mare parte a cărții se petrece, printre altele, într-unul dintre orașele mele preferate, Barcelona.

Acțiunea te ține cu sufletul la gură și cele 600 de pagini zboară ca prin farmec, dar …

De ce nu mi-a plăcut romanul Origini al lui Dan Brown ?

Nu mă așteptam ca autorul să schimbe personajul principal. Robert Langdon, acest James Bond al literaturii, trece prin exact același scenariu ca în romanele anterioare. Profesorul de simbolistică de la Universitatea Harvard este implicat “fără voia lui” într-o serie de evenimente mai mult sau mai puțin ciudate. Ca de obicei trebuie să rezolve mai multe puzzel-uri bine ascunse în opere de artă. Ca de obicei are o parteneră frumoasă care îl ajută, Ca de obicei este de mai multe ori în pericol de moarte și până la urmă totul se termină cu happy end și în coadă de pește.

Și nu neaparat acest clișeu ce se repetă în fiecare roman m-a deranjat ci răspunsurile pe care le descoperă Robert la întrebările fundamentale enunțate în roman: “De unde venim ?”, “Unde ne ducem ?”.

La toate celelalte romane mărturisesc că nu am intuit răspunsurile. Le-am citit pe nerăsuflate ca și pe acesta de altfel. De data asta însă răspunsurile sunt o interpretare modernă a teoriilor deja existente. Surpriza mult așteptată în cele peste 600 de pagini de suspans, foarte bine gradat este una răsuflată, o relitate pe care o trăim cu toții și la care te-ai gândit și tu cu siguranță de multe ori.

Nu spun mai multe ca să nu-ți stric toată plăcerea lecturii. Dacă vei fi și tu la fel de decepționat ține de judecățile tale.

Cu toate astea romanul este un bestseller și cel puțin la Cărturești nu mai gasești decât varianta în limba engleză. Îl mai poți găsi la Libris, Elefant și evident la Emag,

____________________________________________________

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Sat Pestera

Satul Peștera, raiul fotografilor

Satul Peștera se află pe culoarul Rucăr-Bran, răsfirat pe dealurile de la poalele Munților Piatra Craiului. Intrarea pe drumul ce urcă la sat se face din satul Moeciu de Jos. Drumul urcă foarte abrupt pe mai multe serpentine în vărf de ac. Toamna nu este nici o problemă.

În imaginea de mai sus se zăresc Munții Piatra Craiului prin “V”-ul format de Cheile Zărneștilor. Satul se îmbracă în culorile toamnei și acestea ajung la maxim în mod normal jurul datei de 25 octombrie. Imaginile din acest articol sunt făcute însă pe 15 octombrie. În 2018 toate fenomenele interesante de fotografiat s-au manifestat cu 2 săptămâni mai devreme din cauza unor temperaturi ridicate din luna februarie.

În zilele senine, așa cum a fost și cea de față, se deschid priveliști superbe și asupra Munților Bucegi, care se află dincolo de culoarul Rucăr-Bran.

Sat Magura

Satul Măgura se vede și el foarte frumos. În imaginea de mai sus se văd în fundal stâncile de deasupra satului, care se numesc Măgurile. Se poate ajunge până acolo pe jos. Plimbarea este destul de lungă, dar foarte frumoasă. Mă rog, s-ar putea ajunge și cu o mașină mai bine pregătită pentru drumuri grele, dar eu nu sunt adeptul acetui tip de “plimbări”.

Copacii îmbrăcați de gală, în culorile toamnei te îndeamnă să apeși de mult prea multe ori pe declanșator. Eu m-am rezumat la numai câteva imagini făcute cu telefonul care evident nu permite apropierea de detalii. Atmosfera este însă redată foarte bine și sper că v-am făcut poftă de ieșit la fotografiat.

Iarna priveliștile sunt la fel de frumoase. Rămâne numai ca norocul să-ți aducă soare și zăpadă. Aici e un pic mai complicat. Nu există o dată anume când trebuie să ajungi aici. Este bine să vi după ninsoare sau imediat înainte de ea.

Drumul de acces este însă mult mai anevoios și s-ar putea să ai nevoie de lanțuri pentru roțile mașinii.

Imaginile de față sunt din iarna lui 2017 dar se poate și mai bine. Depinde numai de noroc …

____________________________________________________

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Vrei să primești un e-mail de căte ori scriu un articol?

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.