Categorie: Călătorii
Primul meu traseu de iarnă a fost la Vârful Ciucaș
De foarte multă vreme vreau să fac un traseu de iarnă. După cum se știe traseele în această perioadă a anului sunt mult mai tehnice și au particularități speciale.
La sfârșitul lui noiembrie 2020 mi-am luat inima în dinți și am mai șters de pe lista de dorințe un punct destul de important.
Fotografie de pe Vârful Ciucas, 1894 m.
La aproape 2.000 de metri cât are vârful Ciucaș (1984 m, mai exact) în noiembrie este iarnă plină. Prin urmare trebuia să pun în aplicare toate cunoștințele acumulate pe traseele de vară/toamnă, plus cele teoretice pentru traseele de iarnă.
Particularități trasee montane de iarnă
Iarna ziua este mult mai scurtă, prin urmare trebuie planificate trasee care să se adapteze timpului limitat. Traseele au o #tehnicitate mult superioară celor de vară și am să încerc să detaliez ce vreau să spun.
Iarna pe #vreme rece, mai ales pe munte, poate fi mult mai frig decât ne așteptăm. Primul lucru de care trebuie să avem grijă este să avem #îmbrăcăminte impermeabilă, care să ne apere de vânt și să fie suficient de grosă ca să ne apere de frig. Cel mai bine este să te îmbraci în straturi, ca să poți pune sau scoate haine în funcție de situația de la fața locului.
În al doilea rând sau poate la fel de importantă este #încălțămintea aderentă. Bocancii speciali de iarnă călduroși și aderenți sunt cu adevărat indispensabili. La coborâre mai ales am simțit lipsa unor gheare de zăpadă (pe care acum le voi avea în rucsac pe viitor 🙂
Tigăile Mari în prim plan, dreapta. Vizibilitatea iarna este minunată. Se văd inclusiv creste din Munții Fagaraș în fundal.
Evident vei avea nevoie de pantaloni de drumeție flexibili și călduroși. Eu îi am pe aceștia și sunt foarte mulțumit de ei.
Mai sunt multe de pus în rucsac (care apropo trebuie să fie rezistent și impermeabil): un polar, ciorapi de schimb, mâncare suficientă, apă, lanternă, brichetă, cuțit multifuncțional, telefon încărcat și acumulator de rezervă.
Telefonul este extrem de important pentru că în afară de faptul că vei face poze și filme cu el, mai ai nevie de el și pentru a verifica traseul în caz de ceață sau viscol. Eu folosesc aplicația OsmAnd pe care ți-o recomand.
Tot pe acest traseu am mai adăugat în wish-listul meu și niște bețe de haking, care sunt foarte utile la coborârile alunecoase. Ulterior mi le-am luat pe astea și sunt mulțumit de ele.
După cum ați observat din linkurile anterioare eu mă aprovizionez constant numai de la Decathlon, care are un #pret accesibil pentru materiale sportive deo calitate foarte bună.
Cum a fost traseul?
Tigăile Mari, cărarea către Vîrful Ciucaș, pe marcaj bandă roșie.
Traseul în sine este din categoria celor ușoare. L-am făcut de multe ori în alte anotimpuri. Iarna a fost un pic mai dificil din cauza pasajelor alunecoase și a vântului care a scăzut temperatura simțitor.
Altfel totul a decurs foarte bine și neam întors fericiți la Cabana Ciucaș unde am avut și cazare. Nu am făcut mai mult de 3 ore dus/întors. Am plecat de la Cabana Ciucaș, la ducere pe bandă roșie pe lângă Tigăile Mari și ne-am întors la aceeași cabană pe cruce roșie prin Șaua Tigăilor ca să facem un circuit.
Trebuie remarcate 2 lucruri aici:
- Primul ar fi că am făcut un traseu pe care îl știam foarte bine;
- Al doilea lucru ar fi că am plecat de la o cabană care se află chiar la baza muntelui, scurtând astfel mult timpul petrecut pe munte.
Am întâlnit foarte multă lume pe traseu, lucru care mă bucură de fiecare dată, pentru că este foarte important să faci #sport în aer liber mai ales iarna.
Răsărit peste creasta muntelui Zăganu. (în plan mediu, Cabana Ciucaș)
Am revenit încărcați de adrenalină, cu poze și filme deosebite și cu amintiri superbe. Acum am mai multă experiență pentru acest tip de trasee și cu siguranță voi reveni și iarna pe munte.
P.S. În fotografia de copertă care este făcută de la Cabana Ciucaș la răsărit se văd în prim plan Tigăile Mari, iar de abia în fundal, cu un norișor pe el, Vârful Ciucaș.
____________________________________________________Copii pe cărări de munte
Anul acesta am fost de mai multe ori pe trasee montane, odată chiar împreună cu nepotul meu de 10 ani. Puteți citi despre aventura noastră aici.
De fiecare dată am întâlnit foarte mulți copii pe drum și acest lucru m-a bucurat foarte mult. Asta pentru că multă lume obișnuiește să spună că, copiii nu fac sport, că sunt sedentari și stau mai mult pe telefon sau tabletă.
Mă bucur să vă anunț, mai ales pe cei ce mergeți la munte doar cu telecabina sau cu mașina, că pe traseele montane am întâlnit foarte mulți copii de toate vârstele, inclusiv bebeluși cărați în spate de părinții lor.
Este adrevărat că nevoia de echipament montan este un pic mai mare în acest caz, dar la Decathlon, magazinul meu preferat, vei găsi de toate la un preț accesibil așa cum cei ce frecventează des magazinul știu foarte bine.
Sfaturi utile pentru cei ce vin cu copii pe munte
Alegeți un traseu mai ușor precum cel pe culmea munților Baiului pe care l-am făcut anul acesta în mai.
Nu uitați să aveți atât voi cât și copiii voștri echipament specific montan adecvat, precum ghete, trening, geci de ploaie și vânt, rucsaci potriviți lungimii traseului și evident taliei purtătorului.
Consultați prognoza meteo și evitați zilele ploioase sau mai ales zilele când se anunță furtuni.
Evitați să vă prindă noaptea pe traseu. Dacă alegeți trasee mai alungi, alegeți zone în care se află cabane sau refugii sau neaparat luați cu voi echipament de campare.
Aveți grijă sa aveți cu voi suficientă apă și mâncare. Pe timp de vară se consumă foarte multă apă și copiii, în special, au tendința sa bea destul de multă apă la efort.
Explicați copiilor detalii despre traseu: altitudine, distanță, floră, faună, nume de vârfuri sau masive înconjurătoare. Arătațile fructele care sunt bune de mâncat și explicațiile numele florilor, ale copacilor sau ale păsărilor sau animalelor pe care le întâlniți.
Învățați copiii particularitațile traseelor de iarnă, traseelor pe ploaie sau vreme rea, traseelor de creastă care necesită cunoștințe de cățărare.
Învățați copiii să fie politicoși pentru că, așa cum bine știți, oamenii se salută pe munte.
Cu cât le veți trezi mai mult interesul, cu atât îi veți avea parteneri pe durată mai lungă și vă veți asigura că vor continua să meargă pe munte atunci când vor crește mari.
Dacă aveți ocazia învățați copiii să facă focul, să găsească izvoarele cu apă bună de băut, să nu se teamă de întuneric și nu veți avea probleme cu ei în mijlocul naturii și de asemenea ei vor avea cunoștințe valoroase pentru viitor.
Pe munte copiii pot învăța si multe lucruri folositoare în viața de zi cu zi. Pot învăța să nu arunce gunoaie peste tot și să care cu ei propriile gunoaie pentru a le arunca în locurile destinate de la poalele munților.
Copii veseli și sănătoși tot anul
Deși în curând copii vor merge înpoi la școală încurajații să facă sport și acasă. Fie prin parcuri sau în jurul casei, fie atunci când vremea va fi mai rea în sala de sport.
Veți vedea că dacă capătă obișnuința de a face sport tot anul veți avea copii veseli și sănătoși și mai ales feriți de toți virușii, mai ales de cei mai periculoși prezenți în această perioadă.
____________________________________________________
Review caiac gonflabil Itiwit de la Decathlon
Anul trecut după ce a trecut lockdown-ul am simțit ca toată lumea nevoia de a ieșii afară și a face sport. Pentru că de ceva timp am participat la diverse ieșiri cu caiacul, organizate de diverse persoane pe facebook și mi-a plăcut, m-am gândit că este timpul să am propriul caiac.
Am ales să am propriul caiac și pentru că după lockdown s-a întâmplat un fenomen, generalizat se pare, de creștere excesivă a prețurilor de închiriere caiace.
După mai multe cercetări și sfaturi de la diverși prieteni din branșă am ales un caiac gonflabil de 3 persoane Itwit de la Decathlon.
Am caiacul de mai bine de un an, am făcut ture în Delta Dunării, pe Marea Neagră și pe nenumărate lacuri, așa că pot face un review obiectiv.
Avantaje și dezavantaje caiac gonflabil Itiwit de la Decathlon
Deși marea majoritate a prietenilor mei recomandă caiacele din fibră de sticlă, am ales unul gonflabil din mai multe motive:
- mult mai compact;
- mult mai ușor de transportat;
- mult mai ușor de depozitat;
- stabilitate mult mai mare.
Evident sunt și dezavantaje dar am considerat că sunt mult mai puține:
- viteză redusă;
- probabilitate de a se deteriora sau sparge mai mare.
Acum ce să zic pe mine viteza nu mă interesează pentru că nu plec în expediții lungi sau la curse. De asemenea caiacul gonflabil Itiwit este acoperit cu un material foarte rezistent ce protejează baloanele de plastic care se umflă și sunt partea vulnerabilă.
Este adevărat că l-am protejat de crăci și alte obstacole din apă, dar mi se pare destul de sigur din punct de vedere al posibilelor găuri.
Un mic dezavantaj ar fi că de fiecare dată caiacul trebuie umflat și dezumflat și la sfârșitul plimbării trebuie neaparat uscat ca să nu mucegăiască. Trebuie uscat bine mai ales atunci când se termină sezonul și nu îl mai folosești o perioadă mai lungă.
Cum se comportă caiacul gonflabil Itiwit la mare?
Mai am o observație cu privire la numărul de persoane care por intra în caiac. Recomand caiacul pentru doi adulți și un copil. Noi l-am folosit în doi. Suntem destul de solizi și greutatea susținută de 230 de kg este mai mult decât suficientă.
La mare am fost de două ori cu el. O dată nu erau valuri, dar a doua oară valurile erau destul de măricele. Vreau să spun că am rămas impresionat de stabilitatea caiacului. Nu m-am simțit nici o clipă în nesiguranță.
Accesorii caiac gonflabil Itiwit
Trebuie să știți că veți cumpăra caiacul fără padele sau pompă de umflat. Pe lângă aceste doua accesorii indispensabile noi am mai luat și 2 veste de salvare și 2 protecții pentru telefoane.
Acum dacă vrei alte accesorii sportive de îmbrăcăminte sau încălțăminte trebuie să știi că Decathlon are o secțiune dedicată acestora și în această perioadă de vară sunt evident reduceri.
Gasești de asemenea multe reviewuri de echipamente de la Decathlon în articolele mele.
Fotografia de copertă este făcută pe lacul de acumulare Buhui de lângă orașul Anina.____________________________________________________
Traseu superb de weekend Bușteni > Culmea Zamora > Vârful Baiul Mare
Pe 22 mai 2021 am ajuns în sfârșit să fac culmea Munților Baiului. Vroiam evident de mult timp să ajung aici, având în vedere că sunt unii dintre cei mai apropiați munți de București.
Am avut multe încercări de a face trasee în acești muți, dar nu am reușit niciodată să fac principalele vîrfuri într-o singură zi.
Traseul nu este greu deloc și se poate face într-o zi fără probleme. Am pornit din Bușteni de lângă Castelul Cantacuzino pe marcaj cruce roșie.
Traseul îl găsești pe aplicația Munții Noștri aici. Poți face chiar un circuit coborând în Sinaia, însă noi având mașina pe drum nu am putut face chestia asta. Poate data viitoare.
Traseul se poate urca 3-4 ore. Coborârea se face mult mai rapid în maxim 2 ore.
Off road autentic
Prima parte a traseului, un drum forestier pe culmea Muntelui Zamora, am parcurs-o cu noua mea mașină 4×4 pe care de mult vroiam să o testez pe drumuri off road. Mă rog, mașina e nouă pentru mine, altfel are 15 ani și 200k la bord, dar s-a comportat exemplar. A trecut cu ușurință prin nenumărate gropi pline cu apă și noroi.
Din lipsă de experiență m-am oprit înainte de ajunge la platoul alpin, dar se putea ajunge acolo fără probleme. Fără probleme dacă ai un offroader de tipul Toyota Lancruiser, Nissan Patrol sau Land Rover Discovery. Nu punem la socoteală GAZ-ul ciobanului de la poalele platoului care e nemuritor și poate ajunge oriunde.
Flora alpină de mai
De aici încolo a început un spectacol fabulos oferit de flora alpină de primăvară, profilată pe Munții Bucegi care oferă o panoramă superbă.
Gențienele le mai văzusem cu multe alte ocazii.
Frunzele de steregoaie prevedeau florile ce urmau să apară mai târziu. Pe lângă ele vor apărea narcisele sălbatice și stânjeneii alpini pe care i-am văzut în altă tură tot aici în Munții Baiului.
Cireașa de pe tort a fost Orhideea de martie (Orchis mascula) pe care nu am mai văzut-o până acum.
O altă floare pe care nu am mai întâlnit-o a fos Spânzul sau Trandafirul de iarnă (Helleborus orientalis). Nu este foarte spectaculoasă dar este discretă și superbă după gustul meu.
Pe măsură ce am urcat și au apărut limbile de zăpadă. Surprizele lăsate de topirea acesteia – brândușele împodobeau pajiștile cu adevărate covoare mov.
Culmea Muntilor Baiului
După 2-3 ore de mers în funcție de câte pauze de fotografiat și admirat faceți, veți ajunge pe culmea Munților Baiului care este și un traseu superb de cicluturism.
Mărturisesc că inițial pâna aici vroiam să ajungem, dar acest semn ne-a determinat să urcăm până la Vârful Baiul Mare pe care de mult vroiam să îl vizitez.
Așa că am trecut pe curba de nivel pe lângă vârfurile Băiuțul și Baiul Mic și după aproximativ o oră de urcat am ajuns și la 1895 de m pe vîrful Baiul Mare.
De aici puteți coborî în Sinaia pe culmea Piscul Câinelui. Noi ne-am întors pe același traseu ca să recuperăm mașina.
A fost o zi superbă și am rămas cu amintiri minunate și cu dorința de a reveni.
____________________________________________________
Traseu superb de weekend la Lacul Vulturilor
La Lacul Vulturilor din munții Siriu vreau să ajung de foartă multă vreme. Am citit articole despre traseu și am văzut destule poze care m-au determinat să aleg această drumeție într-o superbă zi de mai 2021.
Este un traseu ușor de weekend, dar recomand să vă păstrați 2 zile pentru el, dacă veniți din București ca mine.
Sunt mai multe variante de urcare, dar noi am ales să urcăm pe la satul Crasna, pe unde traseul este mai scurt și unde am ajuns sâmbătă, seara târziu.
Ne-am permis acest lucru pentru că de doi ani avem un camper amenajat de noi, prin urmare avem cazarea asigurată. Am dormit foarte bine pe malul râului Crasna și focul de tabără, de seară a fost superb. Cerul plin de stele a completat o seară minunată.
Duminică nu foarte de dimineață am pornit la drum. Primii 3 km, până la podul ce traversează râul Crasna, i-am parcurs cu camperul.
Descriere traseu
Traseul este marcat destul de prost până aici, cu triunghi albastru. În acest punct sper să mai găsiți o săgeată indicatoare pe marginea drumului, pentru că trebuie să urmați peste pod la stânga, un drum secundar.
Urmează încă aproximativ trei kilometrii de drum forestier pe care îi poți parcurge cu un suv sau o mașină mai înaltă până în punctul în care drumul cotește brusc la dreapta și începe să urce accentuat. Noi am venit pe jos, cam într-o oră, însă pe drum uscat, cred că puteam urca și cu camperul care are garda la sol destul de mare. Traseul este destul de bine marcat în acești trei km. Aici orice mașină ar trebui să se oprească după părerea mea.
Din acest loc vă sfătuiesc să vă alimentați cu apă, direct din râu, pentru că are un gust fantastic. Am testat-o. Mai departe pe traseu nu veți mai găsi apă de băut.
Urmează o porțiune de drum forestier foarte abrupt, destul de bine marcata și aceasta, dar care poate fi parcursă doar cu o mașină 4×4 pregătită pentru drumuri grele sau cu un ATV puternic. Fiind duminică am întâlnit pe traseu “turiști” cu ambele tipuri de vehicule. Părerea mea sinceră este că ar trebui interzis accesul cu mijloace auto în zonă, pentru că strică foarte mult.
Floră alpină de primăvară
După vreo oră de urcat prin pădure, pe această pantă destul de obositoare, am ajuns la pășunea alpină unde ne-au întâmpinat petecele de zăpadă. Acestea topindu-se lăsau în urma lor covoare multicolore de brândușe, viorele și chiar ghiocei.
Am văzut foarte multe tufe de rodondendron și de abia aștept să facem o tură în perioada lui de înflorire.
De aici încolo drumul nu mai urcă atât de pronuțat. Poți admira priveliști superbe către munții Ciucaș/Zăganu la est sau către alte creste din munții Buzăului, la vest.
Drumul pe platou până la lacul Vulturilor devine aproape o plimbare în parc. Este destul de lung, are vreo 6 km și se parcurge cam într-o oră. Am întâlnit evident foarte multe ATV-uri și mașini 4×4 care mergeau pe unde aveau chef și stricau foarte tare iarba și vegetația. Subliniez din nou dezamăgirea mea față de autoritățile care permit asemenea barbarie.
După 3 ore jumătate am ajuns la Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund care este destul de ascuns într-o căldare și îl vei vedea doar în ultima clipă. Pe malul lui este și cabana cu același nume. Acum era închisă și nu am auzit de la cineva să fie deschisă vreodată. Așa că aveți grijă să aveți provizii la voi pentru binemeritatul picnic.
Impresii de la Lacul Vulturilor
Lacul Vulturilor se află la 1.420 de metrii și este străjuit de vârfurile Mălaia și Siriu, care pot fi excaladate foarte ușor.
Noi am ales să ne întoarce pe același drum. A fost mult mai ușor la coborâre și în 2 ore am ajuns din nou la camper. Traseul cu tot cu pauze a durat 6 ore și în afară de faptul că este destul de lung nu este dificil deloc. La aceste ore s-au mai adăugat și cele 4 ore de întoarcere cu mașina în București, lucru care ne-a cam stors de puteri. Tot efortul însă, a meritat cu prisosință. Am rămas cu amintiri superbe și cu dorința de a reveni în Munții Buzăului care mai au multe alte culmi frumoase de explorat.
____________________________________________________