Skip to main content
Varful Ciucas iarna

Primul meu traseu de iarnă a fost la Vârful Ciucaș

De foarte multă vreme vreau să fac un traseu de iarnă. După cum se știe traseele în această perioadă a anului sunt mult mai tehnice și au particularități speciale.

La sfârșitul lui noiembrie 2020 mi-am luat inima în dinți și am mai șters de pe lista de dorințe un punct destul de important.

Varful Ciucas iarna

Fotografie de pe Vârful Ciucas, 1894 m.

La aproape 2.000 de metri cât are vârful Ciucaș (1984 m, mai exact) în noiembrie este iarnă plină. Prin urmare trebuia să pun în aplicare toate cunoștințele acumulate pe traseele de vară/toamnă, plus cele teoretice pentru traseele de iarnă.

Particularități trasee montane de iarnă

Iarna ziua este mult mai scurtă, prin urmare trebuie planificate trasee care să se adapteze timpului limitat. Traseele au o #tehnicitate mult superioară celor de vară și am să încerc să detaliez ce vreau să spun.

Iarna pe #vreme rece, mai ales pe munte, poate fi mult mai frig decât ne așteptăm. Primul lucru de care trebuie să avem grijă este să avem #îmbrăcăminte impermeabilă, care să ne apere de vânt și să fie suficient de grosă ca să ne apere de frig. Cel mai bine este să te îmbraci în straturi, ca să poți pune sau scoate haine în funcție de situația de la fața locului.

În al doilea rând sau poate la fel de importantă este #încălțămintea aderentă. Bocancii speciali de iarnă călduroși și aderenți sunt cu adevărat indispensabili. La coborâre mai ales am simțit lipsa unor gheare de zăpadă (pe care acum le voi avea în rucsac pe viitor 🙂

Masivul Ciucas iarna

Tigăile Mari în prim plan, dreapta. Vizibilitatea iarna este minunată. Se văd inclusiv creste din Munții Fagaraș în fundal.

Evident vei avea nevoie de pantaloni de drumeție flexibili și călduroși. Eu îi pe aceștia și sunt foarte mulțumit de ei.

Mai sunt multe de pus în rucsac (care apropo trebuie să fie rezistent și impermeabil): un polar, ciorapi de schimb, mâncare suficientă, apă, lanternă, brichetă, cuțit multifuncțional, telefon încărcat și acumulator de rezervă.

Telefonul este extrem de important pentru că în afară de faptul că vei face poze și filme cu el, mai ai nevie de el și pentru a verifica traseul în caz de ceață sau viscol. Eu folosesc aplicația OsmAnd pe care ți-o recomand.

Tot pe acest traseu am mai adăugat în wish-listul meu și niște bețe de haking, care sunt foarte utile la coborârile alunecoase. Ulterior mi le-am luat pe astea și sunt mulțumit de ele.

Iarna pe Muntele Ciucas

După cum ați observat din linkurile anterioare eu mă aprovizionez constant numai de la Decathlon, care are un #pret accesibil pentru materiale sportive deo  calitate foarte bună.

Cum a fost traseul?

Traseu de iarna in Ciucas

Tigăile Mari, cărarea către Vîrful Ciucaș, pe marcaj bandă roșie.

Traseul în sine este din categoria celor ușoare. L-am făcut de multe ori în alte anotimpuri. Iarna a fost un pic mai dificil din cauza pasajelor alunecoase și a vântului care a scăzut temperatura simțitor.

Altfel totul a decurs foarte bine și neam întors fericiți la Cabana Ciucaș unde am avut și cazare. Nu am făcut mai mult de 3 ore dus/întors. Am plecat de la Cabana Ciucaș, la ducere pe bandă roșie pe lângă Tigăile Mari și ne-am întors la aceeași cabană pe cruce roșie prin Șaua Tigăilor ca să facem un circuit.

Trebuie remarcate 2 lucruri aici:

  • Primul ar fi că am făcut un traseu pe care îl știam foarte bine;
  • Al doilea lucru ar fi că am plecat de la o cabană care se află chiar la baza muntelui, scurtând astfel mult timpul petrecut pe munte.

Am întâlnit foarte multă lume pe traseu, lucru care mă bucură de fiecare dată, pentru că este foarte important să faci #sport în aer liber mai ales iarna.

Rasarit pe Ciucas iarna

Răsărit peste creasta muntelui Zăganu. (în plan mediu, Cabana Ciucaș)

Am revenit încărcați de adrenalină, cu poze și filme deosebite și cu amintiri superbe. Acum am mai multă experiență pentru acest tip de trasee și cu siguranță voi reveni și iarna pe munte.

P.S. În fotografia de copertă care este făcută de la Cabana Ciucaș la răsărit se văd în prim plan Tigăile Mari, iar de abia în fundal, cu un norișor pe el, Vârful Ciucaș.

____________________________________________________

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Muntii Bucegi vazuti din Muntii Baiului

Traseu superb de weekend Bușteni > Culmea Zamora > Vârful Baiul Mare

Pe 22 mai 2021 am ajuns în sfârșit să fac culmea Munților Baiului. Vroiam evident de mult timp să ajung aici, având în vedere că sunt unii dintre cei mai apropiați munți de București.

Am avut multe încercări de a face trasee în acești muți, dar nu am reușit niciodată să fac principalele vîrfuri într-o singură zi.

Traseu Busteni - Culmea Zamora - Varful Baiul Mare

Traseul nu este greu deloc și se poate face într-o zi fără probleme. Am pornit din Bușteni de lângă Castelul Cantacuzino pe marcaj cruce roșie.

Traseul îl găsești pe aplicația Munții Noștri aici. Poți face chiar un circuit coborând în Sinaia, însă noi având mașina pe drum nu am putut face chestia asta. Poate data viitoare.

Traseul se poate urca 3-4 ore. Coborârea se face mult mai rapid în maxim 2 ore.

Off road autentic

Castelul Cantacuzino Busteni

Prima parte a traseului, un drum forestier pe culmea Muntelui Zamora, am parcurs-o cu noua mea mașină 4×4 pe care de mult vroiam să o testez pe drumuri off road. Mă rog, mașina e nouă pentru mine, altfel are 15 ani și 200k la bord, dar s-a comportat exemplar. A trecut cu ușurință prin nenumărate gropi pline cu apă și noroi.

Din lipsă de experiență m-am oprit înainte de ajunge la platoul alpin, dar se putea ajunge acolo fără probleme. Fără probleme dacă ai un offroader de tipul Toyota Lancruiser, Nissan Patrol sau Land Rover Discovery. Nu punem la socoteală GAZ-ul ciobanului de la poalele platoului care e nemuritor și poate ajunge oriunde.

Drumul-Busteni Muntii Baiului pe culmea Zamora

Flora alpină de mai

De aici încolo a început un spectacol fabulos oferit de flora alpină de primăvară, profilată pe Munții Bucegi care oferă o panoramă superbă.

Gențienele le mai văzusem cu multe alte ocazii.

Gentiene Muntii Baiului

Frunzele de steregoaie prevedeau florile ce urmau să apară mai târziu. Pe lângă ele vor apărea  narcisele sălbatice și stânjeneii alpini pe care i-am văzut în altă tură tot aici în Munții Baiului.

Steregoaie Muntii Baiului

Cireașa de pe tort a fost Orhideea de martie (Orchis mascula) pe care nu am mai văzut-o până acum.

Orhidee alpina Muntii Baiului

O altă floare pe care nu am mai întâlnit-o a fos Spânzul sau Trandafirul de iarnă (Helleborus orientalis). Nu este foarte spectaculoasă dar este discretă și superbă după gustul meu.

Pe măsură ce am urcat și au apărut limbile de zăpadă. Surprizele lăsate de topirea acesteia – brândușele împodobeau pajiștile cu adevărate covoare mov.

Branduse Muntii Baiului

Culmea Muntilor Baiului

După 2-3 ore de mers în funcție de câte pauze de fotografiat și admirat faceți, veți ajunge pe culmea Munților Baiului care este și un traseu superb de cicluturism.

Mărturisesc că inițial pâna aici vroiam să ajungem, dar acest semn ne-a determinat să urcăm până la Vârful Baiul Mare pe care de mult vroiam să îl vizitez.

Așa că am trecut pe curba de nivel pe lângă vârfurile Băiuțul și Baiul Mic și după aproximativ o oră de urcat am ajuns și la 1895 de m pe vîrful Baiul Mare.

Culmea Munților Baiului

De aici puteți coborî în Sinaia pe culmea Piscul Câinelui. Noi ne-am întors pe același traseu ca să recuperăm mașina.

A fost o zi superbă și am rămas cu amintiri minunate și cu dorința de a reveni.

 

____________________________________________________

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lacul Vulturilor Muntii Buzaului

Traseu superb de weekend la Lacul Vulturilor

La Lacul Vulturilor din munții Siriu vreau să ajung de foartă multă vreme. Am citit articole despre traseu și am văzut destule poze care m-au determinat să aleg această drumeție într-o superbă zi de mai 2021.

Este un traseu ușor de weekend, dar recomand să vă păstrați 2 zile pentru el, dacă veniți din București ca mine.

Sunt mai multe variante de urcare, dar noi am ales să urcăm pe la satul Crasna, pe unde traseul este mai scurt și unde am ajuns sâmbătă, seara târziu.

Ne-am permis acest lucru pentru că de doi ani avem un camper amenajat de noi, prin urmare avem cazarea asigurată. Am dormit foarte bine pe malul râului Crasna și focul de tabără, de seară a fost superb. Cerul plin de stele a completat o seară minunată.

Duminică nu foarte de dimineață am pornit la drum. Primii 3 km, până la podul ce traversează râul Crasna, i-am parcurs cu camperul.

Descriere traseu

Traseul este marcat destul de prost până aici, cu triunghi albastru. În acest punct sper să mai găsiți o săgeată indicatoare pe marginea drumului, pentru că trebuie să urmați peste pod la stânga, un drum secundar.

Urmează încă aproximativ trei kilometrii de drum forestier pe care îi poți parcurge cu un suv sau o mașină mai înaltă până în punctul în care drumul cotește brusc la dreapta și începe să urce accentuat. Noi am venit pe jos, cam într-o oră, însă pe drum uscat, cred că puteam urca și cu camperul care are garda la sol destul de mare. Traseul este destul de bine marcat în acești trei km. Aici orice mașină ar trebui să se oprească după părerea mea.

Din acest loc vă sfătuiesc să vă alimentați cu apă, direct din râu, pentru că are un gust fantastic. Am testat-o. Mai departe pe traseu nu veți mai găsi apă de băut.

Urmează o porțiune de drum forestier foarte abrupt, destul de bine marcata și aceasta, dar care poate fi parcursă doar cu o mașină 4×4 pregătită pentru drumuri grele sau cu un ATV puternic. Fiind duminică am întâlnit pe traseu “turiști” cu ambele tipuri de vehicule. Părerea mea sinceră este că ar trebui interzis accesul cu mijloace auto în zonă, pentru că strică foarte mult. 

Floră alpină de primăvară

După vreo oră de urcat prin pădure, pe această pantă destul de obositoare, am ajuns la pășunea alpină unde ne-au întâmpinat petecele de zăpadă. Acestea topindu-se lăsau în urma lor covoare multicolore de brândușe, viorele și chiar ghiocei.

Am văzut foarte multe tufe de rodondendron și de abia aștept să facem o tură în perioada lui de înflorire.

De aici încolo drumul nu mai urcă atât de pronuțat. Poți admira priveliști superbe către munții Ciucaș/Zăganu la est sau către alte creste din munții Buzăului, la vest.

Muntii Ciucas-Zaganu

Drumul pe platou până la lacul Vulturilor devine aproape o plimbare în parc. Este destul de lung, are vreo 6 km și se parcurge cam într-o oră. Am întâlnit evident foarte multe ATV-uri și mașini 4×4 care mergeau pe unde aveau chef și stricau foarte tare iarba și vegetația. Subliniez din nou dezamăgirea mea față de autoritățile care permit asemenea barbarie.

Muntii Buzaului

După 3 ore jumătate am ajuns la Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund care este destul de ascuns într-o căldare și îl vei vedea doar în ultima clipă. Pe malul lui este și cabana cu același nume. Acum era închisă și nu am auzit de la cineva să fie deschisă vreodată. Așa că aveți grijă să aveți provizii la voi pentru binemeritatul picnic. 

Impresii de la Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor se află la 1.420 de metrii și este străjuit de vârfurile Mălaia și Siriu, care pot fi excaladate foarte ușor.

Noi am ales să ne întoarce pe același drum. A fost mult mai ușor la coborâre și în 2 ore am ajuns din nou la camper. Traseul cu tot cu pauze a durat 6 ore și în afară de faptul că este destul de lung nu este dificil deloc. La aceste ore s-au mai adăugat și cele 4 ore de întoarcere cu mașina în București, lucru care ne-a cam stors de puteri. Tot efortul însă, a meritat cu prisosință. Am rămas cu amintiri superbe și cu dorința de a reveni în Munții Buzăului care mai au multe alte culmi frumoase de explorat.

____________________________________________________

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

21 de tiroliene la Canionul 7 Scări

Cabana 7 Scari

Acum douâ săptâmâni am fost într-o tură cu motoru până la Brașov. Pe drum ne-am oprit la Timișul de Jos pentru un traseu scurt la Canionul 7 Scări. Nu mai fusesem de foarte mult timp pe acolo și eram curioși cum mai arată locul. Ne-am bucurat de o zi superbă de toamnă cu temperaturi de vară. Mașina/motorul trebuie lăsate la intrarea în vale pentru că este pusă barieră de Romsilva cu mesajul: interzis accesul cu autoturisme, motociclete, ATV-uri. Un lucru bun zic eu.

Popas

Traseul până la canion, traversarea canionului și retur, inclusiv poze, filmări și discuții pentru documentarea blogului a durat sub 2 ore. Traseul este foarte frumos și proaspăt marcat. Este de asemenea foarte bine amenajat cu podețe și locuri de popas. Face parte din categoria celor foarte ușoare care îți permit să te bucuri de tot ce te înconjoară. De la canion se poate ajunge în mai puțin de două ore până la Cabana Piatra Mare.

Cabana Piatra Mare

Surpriza a fost foarte mare având în vedere alte experiențe proaspete din campingul Cumpăna. Deși era lume foarte multă pe traseu totul în jur era foarte curat. Fără PET-uri, grătare, gunoaie. Râulețul ce străbate valea arăta minunat acoperit numai de razele soarelui destul de fierbinți (hmm nu vroiam sa sune  poetic dar mă rog).

Tiroliene

Tiroliene in Canionul 7 Scari

O sumedenie de turiști se distrau pe un traseu ce cuprinde 21 de tiroliene ce pornesc de la Canionul 7 scări și se derulează până la Cabana 7 Scări. Poți petrece o duminică superbă alunecând din pom în pom pe o distanță de peste 2 kilometri. Senzația cred că este fantastică și mi-am propus să încerc și e la anu. Spun la anu pentru că limita maximă de greutate admisă este de 95 de Kg, iar eu le cam depășesc. Iată o bună motivație să dau kilogramele suplimentare jos.

Prețul unei coborâri este de 50 lei mult mai ieftin față de ce am văzut prin Europa.

Canionul 7 Scări

Intrare în Canionul 7 Scari

Este și el foarte frumos amenajat cu scări (unele dintre ele destul de abrupte), pasarele și este la fel de spectaculos cum l-am lăsat cu mulți ani în urmă. Se străbate doar într-un singur sens, pentru că unele treceri sunt destul de înguste și nu suportă trafic în ambele sensuri.

Cascade in Canionul 7 Scari

Cascadele sunt foarte spectaculoase și totul se parcurge în maxim 15 minute cu tot cu fotografiat și filmat. Atenție totuși unele trepte pot fi destul de alunecoase. Accesul în canion se face cu taxă de 10 lei lucru care mi se pare perfect normal având în vedere ce frumos arată investițiile de aici.

Galerie foto Canionul 7 Scari

 

Galerie foto tiroliene

Video

 ____________________________________________________

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Azi am fost pe traseul cicloturistic Ciocănești

Singurul semn pe care l-am mai gasit pe traseu.
Singurul semn pe care l-am mai gasit pe traseu.

Am să încep cu concluziile, pentru cei grăbiți:

  • Traseul este sublim dar lipsește pe alocuri și anume prin părțile esențiale;
  • Trebuie sa urmați traseul deja marcat pe bikemap pentru că altfel cu siguranță nu îl veți mai găsi;
  • Traseul este făcut în 2013 și face parte dintr-un proiect mult mai îndrăzneț care chiar că nu există: Centura Cicloturistică a Capitalei;
  • Traseul se poate face numai pe mountainbike;
  • Nu uitați să vă luați o crema de protecție solară mai ales dacă mergeți ca mine la început de vară cu pielea complet albă;
  • Traseul în sine nu dureză foarte mult însă noi am plecat de la mine de acasă din Otopeni. Prin urmare toată tura s-a lungit la 75 km;
  • Zona este foarte frumoasă și merită explorată;
  • Berea de la bodegile de pe drum este foarte bine venită;
  • Trebuie să mai slăbesc.

Acum 2 ani cineva a avut o idee excelentă și are toată aprecierea mea. S-a apucat de primul traseu de ciclism marcat din jurul Bucureștiului. Eu am ajuns acolo prea târziu când marcajele au dispărut, pe una dintre porțiunile foarte frumoase cineva s-a gândit să are drumul și să pună porumb, dar cu toate astea ne-am mai întâlnit și cu alți bicicliști dornici de a face traseul. Toată lumea din zonă, mă refer la localnici știe de traseu și duce dorul după vremea când veneau foarte mulți bicicliști pe acolo și afacerile cu gogoși mergeau foarte bine.

Nu știu exact ce s-a întâmplat în acești doi ani. Nu știu de ce nu s-a mai întreținut traseul dar știu că este o idee excelentă și că ar putea fii un început bun pentru o idee minunată. Și am măcar speranța că v-a deveni un exemplu frumos pentru cei ce vor avea și banii, și timpul și energia necesară să ducă la bun  sfârșit această idee.

Noi am urmat traseul de pe bikemap asa cum spuneam și vreau să spun că am petrecut o zi excelentă.

Râul Colentina.
Râul Colentina.

Zona văii râului Colentina este foarte frumoasă, pitorească chiar. Am trecut printr-o pădure foarte frumoasă. Pe a doua am ratat-o.

Căutând traseul pe telefon.
Căutând traseul pe telefon.

Și ne-am plimbat pe malul lacului cu nume de basm: Zmeul.

Lacul Zmeul
Lacul Zmeul

Am facut popas pe malul unul lăcușor cu nuferi care cred că era întreținut de cineva din zonă.

20150606_120725

Și am obosit destul de tare.

20150606_150327

Dar a meritat. Recomand traseul chiar dacă trebuie să scoateți telefonul la fiecare 20 minute ca să vă orientați, chiar dacă veți fii nevoiți să treceți prin curțile oamenilor ca să ieșiți la drumul mare. Plimbarea, priveliștile și oboseala sănătoasă vă vor rasplăti din plin.

Și poate în felul ăsta dacă vor fii cât mai mulți bicicliști în zonă se va relua proiectul ăsta minunat.____________________________________________________

Abonează-te la blog prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.