La Lacul Vulturilor din munții Siriu vreau să ajung de foartă multă vreme. Am citit articole despre traseu și am văzut destule poze care m-au determinat să aleg această drumeție într-o superbă zi de mai 2021.

Este un traseu ușor de weekend, dar recomand să vă păstrați 2 zile pentru el, dacă veniți din București ca mine.

Sunt mai multe variante de urcare, dar noi am ales să urcăm pe la satul Crasna, pe unde traseul este mai scurt și unde am ajuns sâmbătă, seara târziu.

Ne-am permis acest lucru pentru că de doi ani avem un camper amenajat de noi, prin urmare avem cazarea asigurată. Am dormit foarte bine pe malul râului Crasna și focul de tabără, de seară a fost superb. Cerul plin de stele a completat o seară minunată.

Duminică nu foarte de dimineață am pornit la drum. Primii 3 km, până la podul ce traversează râul Crasna, i-am parcurs cu camperul.

Descriere traseu

Traseul este marcat destul de prost până aici, cu triunghi albastru. În acest punct sper să mai găsiți o săgeată indicatoare pe marginea drumului, pentru că trebuie să urmați peste pod la stânga, un drum secundar.

Urmează încă aproximativ trei kilometrii de drum forestier pe care îi poți parcurge cu un suv sau o mașină mai înaltă până în punctul în care drumul cotește brusc la dreapta și începe să urce accentuat. Noi am venit pe jos, cam într-o oră, însă pe drum uscat, cred că puteam urca și cu camperul care are garda la sol destul de mare. Traseul este destul de bine marcat în acești trei km. Aici orice mașină ar trebui să se oprească după părerea mea.

Din acest loc vă sfătuiesc să vă alimentați cu apă, direct din râu, pentru că are un gust fantastic. Am testat-o. Mai departe pe traseu nu veți mai găsi apă de băut.

Urmează o porțiune de drum forestier foarte abrupt, destul de bine marcata și aceasta, dar care poate fi parcursă doar cu o mașină 4×4 pregătită pentru drumuri grele sau cu un ATV puternic. Fiind duminică am întâlnit pe traseu “turiști” cu ambele tipuri de vehicule. Părerea mea sinceră este că ar trebui interzis accesul cu mijloace auto în zonă, pentru că strică foarte mult. 

Floră alpină de primăvară

După vreo oră de urcat prin pădure, pe această pantă destul de obositoare, am ajuns la pășunea alpină unde ne-au întâmpinat petecele de zăpadă. Acestea topindu-se lăsau în urma lor covoare multicolore de brândușe, viorele și chiar ghiocei.

Am văzut foarte multe tufe de rodondendron și de abia aștept să facem o tură în perioada lui de înflorire.

De aici încolo drumul nu mai urcă atât de pronuțat. Poți admira priveliști superbe către munții Ciucaș/Zăganu la est sau către alte creste din munții Buzăului, la vest.

Drumul pe platou până la lacul Vulturilor devine aproape o plimbare în parc. Este destul de lung, are vreo 6 km și se parcurge cam într-o oră. Am întâlnit evident foarte multe ATV-uri și mașini 4×4 care mergeau pe unde aveau chef și stricau foarte tare iarba și vegetația. Subliniez din nou dezamăgirea mea față de autoritățile care permit asemenea barbarie.

După 3 ore jumătate am ajuns la Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund care este destul de ascuns într-o căldare și îl vei vedea doar în ultima clipă. Pe malul lui este și cabana cu același nume. Acum era închisă și nu am auzit de la cineva să fie deschisă vreodată. Așa că aveți grijă să aveți provizii la voi pentru binemeritatul picnic. 

Impresii de la Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor se află la 1.420 de metrii și este străjuit de vârfurile Mălaia și Siriu, care pot fi excaladate foarte ușor.

Noi am ales să ne întoarce pe același drum. A fost mult mai ușor la coborâre și în 2 ore am ajuns din nou la camper. Traseul cu tot cu pauze a durat 6 ore și în afară de faptul că este destul de lung nu este dificil deloc. La aceste ore s-au mai adăugat și cele 4 ore de întoarcere cu mașina în București, lucru care ne-a cam stors de puteri. Tot efortul însă, a meritat cu prisosință. Am rămas cu amintiri superbe și cu dorința de a reveni în Munții Buzăului care mai au multe alte culmi frumoase de explorat.

____________________________________________________